Un „sfânt” baptist

Titlu: Viața misionarului Mihály Kornya
Titlul original: Kornya Mihály baptista úttörő parasztapostol krónikája
Autor: Bertalan A. Kirner
Traducător: Péter Havas
Localitate: București
Editura Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România
Anul apariţiei: 2009
Nr. de pagini: 186
ISBN: 978-606-92273-2-9
Preț: 15 RON

Recenzie de Teofil Stanciu

Viața misionarului Mihaly Kornya este o adevărată hagiografie contemporană. Poate că sună ciudat, dacă ne gândim că e vorba despre un misionar baptist, însă scrierea are toate atributele unei hagiografii.

Nu încape vorbă că și personajul principal al cărții este unul absolut remarcabil. Mihaly Kornya (sau, pentru români, Mihai Kornya) a fost un pionier al baptismului din zona de vest a României și cea de est a Ungariei. Păcat că nu a fost inclusă în carte și o hartă a localităților pe unde a evanghelizat și botezat, dar e de ajuns să menționez câteva dintre reperele cele mai îndepărtate, pentru a contura un perimetru de acțiune: Cluj, Brașov, Hunedoara, Reșița, Timișoara, Arad, Curtici, Oradea, Nușfalău, Gyula, Berettyóújfalu, Debrecen.

A botezat în jur de 10.000 de oameni (dintre care vreo 5000 de români), a făcut zeci de mii de kilometri, mai ales pe jos și cu căruța, într-un interval de aproximativ 40 de ani. Era un om simplu, agricultor autodidact din Salonta, cu un har deosebit în cunoașterea și înțelegerea omului. La asta a adăugat și o temeinică aprofundare a Scripturii.

A avut de înfruntat nu numai toate intemperiile vremii și dificultățile pe care le presupuneau călătoriile de la cumpăna dintre secolele XIX și XX, ci și ostilitatea localnicilor, pedepsele oficialilor, adversitatea liderilor altor confesiuni.

Cu un profil de sfânt rătăcitor dârz, a câștigat simpatie chiar și printre adversari. De pildă, episcopul reformat de Debrecen îi dă mână liberă, iar preotul ortodox din Tulca refuză o poziție ierarhică oferită de episcopul din Arad, preferând să rămână între baptiștii lui Kornya, pe care îi laudă în fața superiorului său.

Mânca ce i se oferea, adesea refuzând mese îmbelșugate, preferând o felie de pâine vârâtă în buzunar sau dând curs invitațiilor venite din partea celor săraci („Ce e bun pentru voi e bun și pentru mine” – obișnuia el să spună). Numeroase mărturii remarcă lipsa oricărei dorințe de înavuțire. Călătorind foarte mult, se iveau ocazii când primea bani, dar – chiar și atunci când îi accepta – lua numai o parte din ce i se oferea.

Vorbele și faptele lui se constituie ca un adevărat pateric al înțelepciunii baptiste simple, austere și biblice. Foarte interesant este că nu s-a păstrat nici măcar o schiță de predică a lui Kornya, toate cuvintele sale fiind reconstituite pe baza unor mărturii orale.

Autorul biografiei și-a adunat materialele undeva între 1935-1945, parcurgând zeci de mii de kilometri cu bicicleta, pe urmele ilustrului său înaintaș. Odiosul tratat care lua României Ardealul a constituit pentru Kirner un nesperat prilej de a-și extinde cercetările și în localitățile românești. Însăși povestea biografiei care va rezulta este una palpitantă, căci a supraviețuit cu greu în perioada comunistă, fiind aproape uitată.

Doar minunile – o spun fără nicio urmă de ironie – lipsesc din această biografie admirabilă. Dacă nu cumva însăși tenacitatea și „realizările” lui Kornya ar putea fi considerate o minune în sine. Oamenii care cereau să fie botezați în râuri înghetațe, înfruntând amenințări cu moartea sau cu pușcăria, denigrări publice, adversari feroce deveniți credincioși fervenți etc.

Spun că biografia lui este o veritabilă hagiografie pentru că omul Mihaly Kornya ni se înfățișează, practic, fără vreun cusur semnificativ. Mustrările aspre alternează cu îmbărbătările sensibile, ca la apostoli. Când se iveau conflicte dificile, apariția lui Kornya garanta adesea o soluție definitivă. În familie, este un tată și un soț model.

Un fapt interesant pe care l-am remarcat e că foarte mulți dintre cei care l-au cunoscut sau au aflat despre el din mărturii – inclusiv autorul biografiei – au diverse obiecte care i-au aparținut misionarului și care le conferă un fel de mângâiere spirituală. Somnul într-un pat în care dormea adesea Kornya e mai odihnitor – ne asigură Kirner, care a încercat asta pe pielea lui.

Se poate lesne constata că exista în perioada interbelică un adevărat cult al lui Kornya, mai ales în Oradea, Diosig (unde a și fost înmormântat), Mișca, Viișoara. Iar acest cult nu diferă prea mult – în substanță, ci doar în reprezentări – de cel al sfinților din bisericile tradiționale.

Viața lui Mihaly Kornya are ceva din spiritul apostolilor, dar și din cel al multor „reformatori” care au influențat în diverse momente Biserica, fapt ce îl face foarte greu de contestat. Indiferent de sentimentele sau de convingerile cuiva față de baptiști, mărturia lui Kornya, citită fără prejudecăți, trădează o forță și o vitalitate, o frumusețe și o fervoare care nu puteau fi exclusiv rodul strădaniilor unui țăran autodidact.

Baptiștii lui Kornya – adică cei evanghelizați și botezați după ce erau testați de el – aveau trei trăsături fundamentale: botezul la maturitate, studiul biblic și cucernicia (manifestată atât în atitudinea față de biserică, cât și în etica socială). Toate acestea au creat un sentiment de separație de lume, care a sporit coeziunea comunității. Ulterior însă, din acest sentiment s-a desprins și mult mai nociva aroganță sectară, ce-i la mare concurență cu aroganța istorică a majoritarilor ortodocși, de pildă.

Ar fi fost interesant de citit o variantă a biografiei care să conțină și defectele misionarului ungur al baptiștilor români din Transilvania. Personal, nu cred că asta i-ar fi diminuat din merite.