Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Editura Aqua Forte’ Category

Titlu: 70 de povestiri despre pușcărie și prieteni

Titlul original: Fogoly vagyok. 70 történet a börtönről és a barátságról

Autor: Ferenc Visky

Traducător: Georgeta Delia Hajdu

Localitate: Cluj-Napoca

Editura:Koinonia & Aqua Forte

Anul apariţiei: 2004

Nr. de pagini: 157

ISBN: 973-7758-02-1

Preț: 13 lei

Recenzie de Teofil Stanciu

Ferenc Visky este cunoscut mai degrabă datorită prieteniei sale cu Richard Wurmbrand. Ipostază pe care, de altfel, el însuși pare s-o privilegieze. Volumașul întitulat 70 de povestiri despre pușcărie și prietenie conține numeroase referiri deosebit de apreciative la adresa lui Wurmbrand. Visky e doar un martor – implicat – un narator care vrea să-și evidențieze personajele. Socot această atitudine o dovadă de smerenie creștină.

Născut la 1 iulie 1918, Ferenc Visky a aderat încă din studenție la o mișcare de deșteptare religioasă numită Alianța CE-Bethania, ai cărei artizani au fost Aladar Szabo și Istvan Kecskemethy. Această mișcare n-a fost nici măcar pe placul clericilor reformați, darămite pe placul comuniștilor. În 1958, în urma procesului „betaniștilor”, Visky este condamnat la 22 de ani de muncă silnică, iar familia (soția și cei șapte copii) este deportată în Bărăgan. Amnistia din 1964 îl scoate pe Visky din pușcărie (tot atunci va fi eliberat și Wurmbrand).

Redau un fragment dintr-o povestire a lui Visky, care oglidește, cred eu, în chip convingător spiritul în care a fost scrisă cartea. E vorba de o reîntâlnire a celor doi prieteni, petrecută în 1990. Depănând amintiri din pușcărie, veni vorba despre un anume episod când soția unuia dintre ei a trimis două jachete cusute într-una singură, iar cel care a primit-o a împărțit-o cu colegul său de suferință. Cei doi însă nu reușeau nicicum să se pună de acord cu privire la care dintre ei săvârșise, de fapt, acest act de generozitate:

– Așa e, prietene, chiar așa s-a întâmplat, exceptând faptul că nu eu ți-am dat ție, ci eu am primit de la tine.
– Nu, nu, prietene, eu am primit, tu ai dat, doar ți-amintești!
– Tu mi-ai dat, Francisc, precis, am povestit asta de-atâtea ori, în public, ba chiar există și scris, am pomenit cazul de nenumărate ori și în cărțile mele.
– Tu mie, Richard, fără nicio îndoială, am spus-o și de la amvonul multor biserici, ba chiar și copiii mei o știu, poți să-i întrebi, n-o să te mintă.
– Tu mi-ai dat-o, Francisc, se încăpățână Richard.
– Tu mie, Richard, nu se lăsa Francisc.
– Tu mie!
– Mie, tu!
– Tu!
– Tu!
– Tu!
– Tu!

Avem de-a face, așadar, cu amintiri deformate, cu o istorie măsluită. (mai mult…)

Read Full Post »

Philip Yancey - Tulburatoarele descoperiri ale HaruluiTitlu: Tulburătoarele descoperiri ale harului
Titlul original: What’s So Amazing About Grace?
Autor: Philip Yancey
Traducător: Anton Horvath
Localitate: Cluj-Napoca
Editura: Aqua Forte
Anul apariţiei: 2004
Nr. de pagini: 252
ISBN: 973-7758-06-4
Preț: 14 RON

Recenzie de Teofil Stanciu

Philip Yancey a fost un “ţărănoi” sudist, crescut într-o biserică de albi rasişti din Atlanta. Deşi Biblia pe care o citea conţinea, ca oricare alta, textul din Faptele Apostolilor unde se vorbeşte despre famenul etiopean încreştinat prin botez de către Filip, autorul se distra, împreună cu prietenii săi din biserică, de câte ori auzea că vreun negru a mierlit-o. Însă congregaţiile lor erau foarte drastice când venea vorba de alcool, ţigări, droguri, dar şi cu privire la dimensiunea fustelor, la fete, sau lungimea maximă admisă a părului, la băieţi.

Spun că Yancey a fost, nu pentru că s-ar fi petrecut dintre noi, ci din cauză că omul care este în prezent nu seamănă cu portretul de tinereţe schiţat anterior. Şi schimbarea se datorează faptului că, la un moment dat, el a întrezărit harul. Iar această revelaţie i-a modificat în mod dramatic existenţa.

Tulburătoarele descoperiri ale harului este, într-un sens, o poveste. Fiindcă momentele în care harul punctează vizibil existenţa unui om, se conservă în memorie şi se deapănă ca orice poveste miraculoasă. Deşi transcendent şi imposibil de manipulat, harul face istorie în lume. Dacă e să-i dăm crezare lui Larry Crabb, poveştile noastre oneste sunt cele care dezvăluie adevărul despre nevoile, imperfecţiunile şi păcatele pe care le purtăm. Pe cale de consecinţă, tot ele, poveştile, descoperă puterea harului, deoarece neajunsurile funciare de care suferă omul sunt prilejul de manifestare a graţiei divine.

Povestea din această carte nu este însă una paşnică şi „de adormit copiii”. Harul este polemic prin însăşi definiţia sa. “Sfinţii” pretinşi şi scorţoşi nu sunt mai iubiţi de Dumnezeu decât cei mai indezirabili păcătoşi. Ba, dimpotrivă, Cristos a manifestat mereu o preferinţă pentru oamenii „reali”, nu pentru cei „buni”. De altă parte, nu se poate face abstracţie, când vine vorba despre har, de faptul că secolul XX a rămas în istorie cu teribile explozii de ură şi violenţă. Astfel că subiecte precum iubirea vrăşmaşilor, iertarea sau toleranţa denunţă inevitabil tare sociale, prejudecăţi, năravuri şi redeschide răni.

Dar există şi o atitudine polemică afirmată şi asumată ca atare. Întrebată dacă nu s-a gândit să apeleze la ajutorul bisericii, o prostituată (care îşi vindea şi fiica, în vârstă de numai 2 ani, amatorilor de perversiuni) a răspuns că „oamenii aceia”, creştinii adică, n-ar face decât să-i sporească sentimentele de vinovăţie şi dezgustul de sine. Această replică l-a determinat pe autor să cerceteze cum a ajuns biserica să transmită o asemenea imagine şi unde s-a pierdut pe drum tocmai ceea ce deosebeşte fundamental creştinismul de alte religii: iertarea. Iar rezultatul este cartea de faţă.
(mai mult…)

Read Full Post »

mesiaTitlu: Mesia
Titlul original: The Challenge of Jesus
Autor: N.T. Wright
Traducător: Dorin Axente
Localitate: Cluj-Napoca
Editura: Aqua Forte
Anul apariţiei: 2007
Nr. de pagini: 170
ISBN: 978-973-7758-35-4
Preț: 19 RON

Recenzie de Vasile Tomoiagă

Nu mai ţin minte cine mi-a recomandat cartea dar ştiu că m-a atras s-o citesc de când am văzut-o prima dată, din două motive: auzisem de la unii apologeţi că N. T. Write este printre marii teologi contemporani care a scris despre şi a apărat cu argumente istorice serioase învierea în trup a lui Isus Hristos. Al doilea motiv este unul estetic: coperta. Ştiam despre carte că a apărut la Aqua Forte al cărei director este Voicu Bojan, un bine cunoscut fotograf. Fotografia de pe copertă îi aparţine lui Vasile Dorolţi din grupul 7 zile şi nu pot decât să felicit editura atât pentru inspirata contextualizare a esteticii coperţii cât şi pentru felul armonios în care se îmbină cu titlul: Mesia (în engleză este: The Challenge of Jesus: Rediscovering Who Jesus Was and Is). În felul acesta a fost adusă mai aproape de sufletul românesc o carte de teologie pretenţioasă scrisă de un anglican.

Trebuie să precizez că nici măcar la nivel amator nu sunt preocupat de teologie aşa încât să am la activ lecturi serioase în domeniu. Părerile pe care le am după această lectură trebuie deci înţelese ca venind de la neavizat, dar interesat.

Mesia nu este o carte cu care cititorul evanghelic comun să fie obişnuit. De fapt intuiesc că şi studentului la teologie i s-ar părea destul de nestandard gândirea şi abordarea lui Wright.

Mesia nu este o carte cu care cititorul evanghelic comun să fie obişnuit. De fapt intuiesc că şi studentului la teologie i s-ar părea destul de nestandard gândirea şi abordarea lui Wright. Probabil cel mai confortabil cu lectura acestei cărţi s-ar simţi cei su studii doctorale în teologie, sau amatorii serioşi care au trecut pe la Părinţii Bisericii, Toma Aquinas, Barth, Stăniloae etc.

Scopul autorului este să încerce o reconstrucţie a lui Isus cel istoric, Acel tânăr profet născut şi crescut evreu, care a predicat printre evreii secolului I, care a gândit şi şi-a îndeplinit misiunea în contextul aceleiaşi mari paradigme în care gândeau unii din contemporanii săi. Wright se îndepărtează astfel de interpretările clasice pe care Biserica le-a dat unor pilde şi fapte a lui Isus, dar pentru o miză uriaşă: credibilizare în ochii istoricului serios a acţiunilor lui Isus aşa cum ne-au rămas scrise în evanghelii. Impresia mea este că Wright a intenţionat şi să arunce o frânghie spre lumea teologică liberală pe care aceasta să o poată apuca pentru a ajunge la întregul adevăr istoric despre Cristos.

Autorul tratează în mod serios şi cu respect unele obiecţii ale teologilor liberali, pe care nu îi concediază cu aroganţă ci raţioneză cu ei încercând să le arate “o cale cu mult mai bună” care are atât o puternică bază istorică şi care rămâne în acelaşi timp în perimetrul orthodoxiei. Cartea se încheie cu două capitole despre abordarea misiunii în lumea contemporană postmodernă, valoroase pentru creştinul care îi tratează pe semenii săi cum o face Wright cu teologii liberali, adică cu respect şi preocupare autentică.

Închei cu câteva citate care mi-au plăcut în mod special:

Răspunsul la provocarea postmodernismului nu este să fugim cu lacrimi în ochi înapoi în braţele modernismului. Dimpotrivă, în postmodernism, răspunsul este să fim atenţi la judecata lui Dumnezeu peste nebuniile şi carenţele veacului, peste aroganţa absolută şi egoistă a modernismului şi să privim, să ne rugăm şi să contribuim cu tot ce putem la învierea în noua lume a lui Dumnezeu şi la tot ce va urma.

Cât timp va mai trebui să treacă până vom învăţa că datoria noastră ca şi creştini este să fim în prima linie a construirii lumii postmoderne?

Mărturia creştină înseamnă să fii în Hristos, în Duhul, prin locuri unde lumea este în suferinţă, pentru ca dragostea vindecătoare a lui Dumnezeu să poată fi adusă şi răspândită prin acele locuri.

Spun împreună cu Tom Wright: Aşa să ne-ajute Dumnezeu.

Textul integral al recenziei poate fi citit și aici.

Read Full Post »

%d blogeri au apreciat asta: