Titlu: Summa Theologica (vol. 1)
Titlul original: Summa Theologica
Autor: Toma din Aquino
Traducător: Alexander Baumgarten (coordonator)
Localitate: Iași
Editura: Polirom
Anul apariţiei: 2009
Nr. de pagini: 970
ISBN: 978-973-46-1370-0
Preț: 85 RON
Recenzie de Marius David Cruceru
Am mai scris altă dată despre hărnicia unei generaţii care acum se apropie sau este abia trecută de 40 de ani. Cîţiva tineri (daţi-mi voie să îi scot de sub etichete autoimpuse sau puse de alţii) katehontici sau decreţei ne fac cinste şi în ţară şi peste hotare. Aş dori să îi numesc într-o ordine care este străină de orice grupusculări şi categorizări ideologice pe mai tînărul Mihail Neamţu, pe Adrian Papahagi, Cristian Bădiliţă, Teodor Paleologu, Alexander Baumgarten, iată o garnitură pe care cultura română o poate saluta din mers, un mers foarte rapid. I-aş adăuga aici pe tinerii mei colegi, foşti studenţi, mai cunoscuţi în afara ţării decît în patrie cum ar fi dr. dr. Corneliu Simuţ.
Fiecare dintre aceştia s-a remarcat prin ritm, un ritm de lucru pe care l-au impus celor din generaţiile care îi înconjoară, dar şi congenerilor. Greu de ţinut pasul cu o asemenea hărnicie şi focalizare.
Alexander Baumgarten şi-a trasat un drum pe care a lăsat de o parte şi de alta cîteva creaţii proprii, dar a început să dăruiască culturii române și cîteva dintre cărţile fundamentale pentru studiul teologiei şi filozofiei. Iată cîteva exemple:
Principiul cerului. Eternitatea lumii și unitatea intelectului în filosofia secolului al XIII-lea, Ed. Dacia, Cluj, 2002, 217 p.;
Intermediaritate și Ev Mediu. Studii de filosofie medievalã, Ed. Viața Creștină, Cluj, 2002, 180 p.;
Sfântul Anselm și conceptul ierarhiei, cu o prefațã de Anton Adămuț, Ed. Polirom, colecția “Seminar. Filosofie”, Iași, 2003;
Școala răgazului, Ed. Galaxia Gutenberg, Tg. Lăpuș, 2006.
Volumele de creație, dar şi traducerile ne arată un traseu al cărui capăt este greu de întrezărit, dar pare a fi foarte promiţător şi de mare cîştig pentru cultura noatră atît de lipsită în ultimii 50 de ani de volumele fundamentale pentru filozofie şi mai ales pentru teologie.
Am ales pentru exemplificare cîteva dintre traducerile realizate de Alex Baumgarten pentru a susţine cele afirmate mai sus:
Sf. Anselm din Canterbury, Proslogion, traducere cu note, tabel cronologic și Postfață, Ed. Biblioteca Apostrof, Cluj, 1996, 137 p.;
Sf. Toma din Aquino, Despre unitatea intelectului împotriva averroiștilor, traducere cu note, tabel cronologic și Postfață, Editura Decalog, Satu Mare, 1997, 133 p.
Sf. Anselm din Canterbury, Monologion, traducere cu note și Postfață, Ed. Biblioteca Apostrof, Cluj, 1998, 161 p.;
Aristotel, Politica, ediție bilingvă, traducere și comentarii, cu un studiu de Vasile Muscã, Ed. Iri, București, 2001, 522 p.;
Plotin, Enneade, II, 1-4, în volumul Enneade, I-II, ediție bilingvă, Ed. Iri, București, 2003, 450 p.;
Plotin, Enneade, III, 8 si IV, 1-6 și 9, în volumul Enneade, III-V, ediție bilingvă, Ed. Iri, București, 2005, 750 p.;
William Ockham, Despre universalii (Summa logicae, I, 14-19 și Comentariul la Isagoga lui Porfir, în fragment), ediție bilingvă, traducere, împreuna cu un studiu de Simona Vucu, Ed. Polirom, 2004, 232 p.;
Aristotel, Despre suflet, ediție bilingvă, traducere și comentarii, Ed. Humanitas, București, 2005, 400 p.
Importante traducerile, unele dintre ele realizate în premieră în limba română, dacă nu în text monolingv, premieră pentru textul bilingv, dar la fel de folositoare notele, prefețele, introducerile. Aristotel, Plotin, Anselm, Ockam, iar acum cea mai importantă operă scrisă de Aquinat.
Textul Aquinatului ne este oferit acum de un colectiv în care se regăsesc niște nume care au apărut deja și pe publicații separate: Cristian Bejan, Andrei Bereschi, Gabriel Chindea, Marcela Ciortea, Emanuel Grosu, Laura Maftei, Mihai Maga, Adrian Muraru, Laura Maria Popoviciu, Vasile Rus, Delia Săvinescu și Wilhelm Tauwinkl, toți aceștia oameni tineri și, din cîte se vede, foarte harnici, destul de ştiuţi pentru a participa la un asemenea proiect, destul de umili, pentru a se lăsa coordonaţi de un coleg de generaţie, destul de puţin români pentru a lucra împreună.
Pentru cine nu cunoaşte opera lui Toma este greu să îşi imagineze efortul de traducător pe care l-a făcut colectivul condus de Alexander Baumgarten.
Summa este o probă de mare dificultate pentru orice traducător, fie acesta absolvent de clasice, în ce priveşte limba, dar şi în ce priveşte conţinutul, un test greu pentru orice absolvent de filozofie sau de teologie. Dacă Alex Baumgarten s-ar fi apucat singur de această intreprindere acum, cu toată admirația pe care i-o purtăm unii dintre noi, aș fi fost sceptic în privinţa reuşitei.
Alegerea sa pentru un colectiv atît de divers, în care sînt reprezentate atîtea competențe este singura variantă pentru o intreprindere ca aceasta în ziua de azi, cînd interdisciplinaritatea caută să recupereze ceea ce a pierdut universitatea faţă de Evul Mediu: continuitatea teologiei cu filozofia şi cu ştiinţa discursului. Fragmentarea de tip teologie faţă de filozofie şi separarea acestora de filologie era străină şi lui Augustin, dar şi lui Toma. Colectivul coordonat de Alexander Baumgarten ne oferă prilejul unei nostalgii, în sensul etimologic al cuvîntului, spre vremea grupurilor de truditori din mănăstirile iezuite.
Pentru a traduce Toma nu este de ajuns o calificare în limbile clasice, chiar dacă se poate adăuga o competenţă în teologie şi o diplomă în filozofie. Toma trebuie interpretat, nu doar tradus. Conciziunea limbii, largile sfere semantice dezvoltate de autor în context, în domeniul lexicului, structurile conceptuale complexe, care se reflectă în sintaxa uneori arborescentă sau prea frustă, toate acestea presupun un efort, pe care mai ales specialistul în limbi clasice îl poate aprecia în adevarată măsură, iar teologul și filozoful trebuie să îl respecte.
Așa cum am arătat, textul tomist trebuie interpretat corect (??? ce va fi însemnat aceasta; complexă idee cînd ne referim la ideologizarea unor asfel de texte) pentru a face o traducere bună și trebuie tradus bine pentru o interpretare corectă, fiindcă textul lui Toma devine un text de nivel 0, care presupune, la rîndul lui exegeze, comentarii, interpretări.
Colectivul coordonat de Alexander Baumgarten realizează nu numai o traducere școlărească admirabilă (în sensul de scholar), ci o transpunere care a presupus ca pas precedent, şi anume o bună echipare în filozofia și teologia medievală. Exerciţiile au fost întinse mai ales pe ultimii doi ani, discuţiile, seminariile în diferite locuri din ţară, lecturile publice au ajutat la omogenizarea grupului de cercetători-traducători-interpreţi, condiţie absolut necesară pentru un text atît de dificil.
Așadar, de ce este greu de interpretat Toma? Din mai multe motive. Voi încerca să enumăr cîteva.
1. Lexicul. Lexicul perioadei, apoi lexicul utilizat de Toma este departe de orice dicţionar latin-român. Toma nu se traduce cu Guţu. Trebuie să intri în dicţionarul autorului. Lexicul augustinian este o piatră de încercare destul de dificilă încă pentru un proaspăt absolvent de clasice, deşi nu ne aflăm departe de vecinătatea lui Cicero, dar lexicul latin din perioada în care scrie Toma este departe de semnificațiile pe care orice dicționar aflat pe piața românească le-ar putea oferi. Au existat două opțiuni: traducerea cu dicționare care realizează echivările în alte limbi moderne (am asistat la sacrilegii prin traducerea unor opere din franceză sau engleză în loc de traducerea din limba originală) decît limba română sau crearea unui dicționar propriu, utilizat de autori în aventura traducerii. Ca un bun cunoscător al culturii filozofice latine, domnul Baumgarten construiește pornind de la structura conceptuală latină clasică, adaptează și reconstruiește, obținînd în limba țintă un text coerent, care nu-și pierde nici consistența, nici legătura intimă cu textul original, prin abateri cauzate de false friends, cum am văzut în unele fragmente de seminar în diferite locuri. Domnul Baumgarten a realizat unificarea terminologică propusă de colectiv. Se vede acribia și atenția pentru detaliul semantic pentru care a fost necesară o editare finală, realizată, din cîte înţeleg de colega Livia Bud, cu scopul unificării limbajului propus de fiecare dintre cei care au colaborat în parte. Chiar dacă unii nu vor considera fericite toate alegerile în echivalare, cu o preferinţă de discutat pentru neologismul tehnic filozofic, este dovedită o consecvenţă cîştigată spre sfîrşitul volumului. Totuşi pentru o primă traducere în limba română, reuşita este de necontestat. Lămuririle pe care le dă Alex Baumgarten la începutul volumului vor face lumină asupra unor întrebări pe care cei mai pretenţioşi le vor fi pus deja asupra unor echivalări. Deşi unii teologi ar putea fi surprinşi de anumite soluţii, filozofii vor fi iritaţi de altele, în spatele cortinei care a apărat masa de lucru s-au aflat nişte principii la care trebuie apelat şi în cazul altor intreprinderi de acest gen: principul continuităţii cu operele precedente şi cu opţiunile deja existente în limba română, al imparţialităţii teologice (admirabil refuzul arhaizării obositoare, dar şi ocolul neologizării, care ar fi dus la un text de neînţeles), principiul majorităţii, care trimite textul lecturabil spre, aşa cum spunea colega Monica Broşteanu, CMB, cititorul mediu binevoitor, indiferent de formaţia acestuia, principul reflexivităţii.
2. Morfologia și Sintaxa. Colectivul de traducători s-a bucurat de asistența unor clasiciști cu o competență dovedită prin predarea la nivel universitar. Morfologia tomistă aparține unei alte limbi latine decît cea învățată în școli, este o limbă de secol XII, la fel și sintaxa. Nu invidiez pe niciunul dintre cei care s-au apucat să deslușească acordurile din Chestiunea 26, Despre Fericirea divină și nici sintaxa din Despre Lucrarea celei de a șasea zile. Deși fiecare dintre secvențe este enumerată în fraze aparent scurte introduse de Sicut, tradus prin „căci”, după care, înlănţuirea praterea… praeterea este echivalat „apoi… apoi…” … Pare simplu.
Iată un exemplu luat la întîmplare:
3. Praeterea, sicut animalia sunt in determinato genere et specie, ita et homo. Sed in factione hominis non fit mentio de suo genere vel specie. Ergo nec in productione aliorum animalium debuit fieri mentio de genere vel specie, cum dicitur, in genere suo, vel specie sua.
Apoi, aşa cum animalele sunt într-un gen şi o specie determinate, tot aşa şi omul. Dar în facerea omului nu se face menţiune despre genul sau specia lui. Prin urmare, nici în producerea altor animale nu trebuia făcută menţiunea genului sau a speciei, atunci cînd se spune „în genul său” sau „în specia sa”.
Cunoscătorii recunosc ablativele. Sintaxa ablativului este una dintre cele mai grele cruci pe calvarul limbii latine. Tipologia şi taxonomia ablativului, fie acesta cu prepoziţie (in, de etc.) sau fără prepoziţie, este la fel de diversă ca sintaxa genitivului în greacă sau a acuzativului în limba română. Să mai amintim diversitatea în uzanţa ablativului absolut de către Toma? Construcţie foarte comodă formal, dar greu de interpretat din punct de vedere sintactic în limba ţintă, dacă dorim să evităm abuzul de gerunzii între virgule.
4. Topica. Topica latinească este pretenţioasă oricum. Deşi latina tîrzie propune o regularizare a topicii, mai apropiată cumva de limbile moderne, Summa păstrează pasaje în care acordurile sînt alunecoase şi topica trebuie studiată cu grijă pentru a găsi toate dependenţele sintactice spre aşezarea într-o limbă ţintă uşor de citit.
Iată un alt exemplu din q. 39 Despre persoane, în raport cu esenţa:
In quibuscumque enim essentia est idem quod persona seu suppositum, oportet quod sit tantum unum suppositum unius naturae, ut patet in omnibus substantiis separatis: eorum enim quae sunt idem re, unum multiplicari non potest, quin multiplicetur et reliquum. Sed in divinis est una essentia et tres Personae, ut ex supra dictis patet. Ergo essentia non est idem quod persona.
Căci în oricare altă situaţie unde esenţa este una cu persoana sau cu supozitul, trebuie să existe doar un singur supozit al unei singure naturi, aşa cum e clar pentru toate substanţele separate, căci dintre cele ce sînt identice cu realitatea, nu poate fi multiplicat unul singur, fără să se multiplice şi restul. Dar în Dumnezeu există o singură esenţă şi trei persoane, după cum reiese din cele spuse mai sus. Prin urmare esenţa nu este acelaşi lucru cu persoana.
Enim, care ocupă un loc secund în propoziţie şi care cere în topica limbii române primul loc este adesea uitat de începători sau interpretat greşit, fără a face distincţie între valorile explicative sau cauzale. Deşi se realizează calcul suppositum-supozit, motivat excelent în lămuririle preliminare de dr. Baumgarten, topica limbii române nu este forţată să calchieze topica limbii latine.
Într-un cuvînt, în şcolile din România nu s-a făcut nici măcar la nivelul licenţă, îndrăznesc să spun nici măcar la nivel de master latină tîrzie, şcoala de latină medievală este inexistentă în ţara noastră.
Resursele sînt puţine, există o bibliografie care poate fi consultată, există dicţionare de specialitate, dar pasul dinspre latină prin franceză, engleză, germană, italiană trebuie făcut cu multă îndrăzneală şi graţie, pentru a realiza echivalările cele mai reuşite. Asistăm adesea la traduceri oribile din limbi moderne realizate de absolvenţi ai facultăţilor de limbi şi literaturi moderne, de aceea am privit cu mare teamă la această echipă în care am prieteni şi cunoscuţi, ţinîndu-le pumnii pentru că traducerea din latina tîrzie în limba română contemporană are şi mai multe capcane.
5. Structura tratatului. Structura Summei este simplă dintr-un punct de vedere, dar poate crea confuzie pentru începător. De fapt lucrarea poate fi începută din orice loc, de la orice „schiţă de lecţie” pe care Toma o prezintă. O asemenea structură este foarte pretenţioasă pentru coordonator. Trebuie închegat ansamblul, dacă se are în vedere o echipă atît de largă de colaboratori.
6. Stilul. Stilul pare foarte simplu, sec, uşor de însuşit şi de controlat. Nu este aşa de uşor cînd ai mai mult de cinci sau şase traducători. Uniformizarea stilului este o altă piatră de încercare în momentul în care se trece la lectura finală şi la corecturile premergătoare tipăririi. Atît vocabularul cît şi stilul au fost nivelate admirabil, avînd în vedere dimensiunile lucrării şi echipei.
Cum a reuşit grupul lui Alex Baumgarten? Ca unul care am lucrat într-un asemenea colectiv şi am văzut eforturile coordonatorului, nu am nici un fel de invidie faţă de Alex. O asemenea echipă nu este uşor de condus.
Cartea pe care o ţin în mînă este proaspătă, abia ieşită de sub tipar. Cum va fi receptată de public?
De ce Summa în limba română, are vreun rost, dacă teologul şi filozoful o poate citi în varii limbi, în care există deja traduceri cu note, ediţii onorabile, dacă filologul o poate citi în original?
Succesul Summei în cultura română nu se va putea măsura prin vînzări şi reeditări, deşi ne-a surprins pe toţi succesul la public al Septuagintei. Summa trebuia dăruită în traducere integrală în limba română fie şi măcar pentru a salva onoarea culturii noastre provinciale, care nu a beneficiat pînă astăzi de un asemenea dar.
Această echipă a început o cursă admirabilă, la fel ca în cazul lui Cristian Bădiliţă, care s-a angajat într-o alergare pentru care puţini i-au dat şanse, şi acest colectiv porneşte pe o cale pe care vor întîmpina mulţi doritori să îi crucifice. Teologii vor striga: abatere dogmatică de la tomismul tradiţional; filologii vor amenda: inexactitate faţă de rigorile latinei medievale; filozofii vor reclama: interpretare greşită.
Haideţi să îi lăsăm să meargă mai departe şi să îi încurajăm contrar spiritului românesc pe care îl vom întîlni doar în iad, la cazanul cu români.
PS.
Iată cîteva reacţii în presă. Aici şi aici.
Notă: Textul a apărut inițial pe blogul autorului.
[…] recenzie de Marius Cruceru publicată pe blogul […]
[…] Toma din Aquino (1225 – 1274): 740 de ani de la moarte. Am citit că, cu doar vreo câteva săptămâni înainte de moarte, Toma a avut parte de o experiență mistică în urma căreia a ajuns să considere că toată opera lui teologică – fundamentală pentru Biserica Catolică – reprezintă niște „paie”. N-a mai apucat să scrie și altceva. În românește s-a tradus puțin, dar e în lucru Summa theologica. […]