Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘liberalism’

mesajul-pierdut2Titlu: Mesajul pierdut al lui Isus
Titlul original: The Lost Message of Jesus
Autori: Steve Chalke & Alan Mann
Traducător: neprecizat (?!)
Localitate: Oradea
Editura: Scriptum
Anul apariţiei: 2007
Nr. de pagini: 168
ISBN: 978-973-87770-8-8
Preț: 19 RON

Recenzie de Agnusstick

Mesajul pierdut al lui Isus a fost regăsit!

Steve Chalke şi Alan Mann (nu se ştie în ce proporţie fiecare) au făcut acest anunţ acum vreo 4 ani. E chiar reconfortant să vezi că există domenii în care România are o întârziere de doar 4 ani… La noi discuţia (scandalul?) pe marginea cărţii respective de-abia se încinge, pe când pe aiurea încă nu s-a stins complet.

MesajUL, da, autorii (adică mai bine zic şi eu Steve, că toată lumea cu el se ceartă oricum) sunt de părere că ar trebui să existe UN mesaj principal, esenţial, ca un slogan din care să derive toate consecinţele învăţăturii şi activităţii lui Isus pe această lume. Acest mesaj „master” a fost cândva cunoscut (altfel nu i-ar mai zice pierdut). Steve nu ne spune de către cine şi când, aşa că putem face speculaţii la liber. Apoi s-a pierdut, dar aici ni se sugerează că vina principală o poartă oameni precum Augustin şi Toma de Aquino, după care s-au luat generaţii întregi de teologi şi predicatori (unii, probabil, în mod incoştient). Cert e că Biserica, biserica, bisericile şi creştinii în general au eşuat lamentabil, pentru că starea actuală a lumii şi starea interioară a indivizilor nu este după dorinţa lui Isus, nu se conformează mesajului Său.

Trist, dar posibil să fie şi adevărat. Totuşi, vorba lui Pilat, ce este Adevărul? Nu este, desigur, doar o statistică, din care am putea afla un procent de creştini nemulţumiţi de ei înşişi, de biserica lor, de efectul credinţei acestora asupra societăţii şi a relaţiilor interumane ş.a.m.d. Steve dă doar nişte exemple, nişte cazuri izolate de astfel de nemulţumiri – desigur cunoaşte multe altele –, dar fundamentează premisa demersului său pe acest eşec: mesajul corect fie nu a fost înţeles niciodată de lumea creştină, fie s-a alterat deplorabil, pentru că nu a produs efectele aşteptate. Iar asta într-adevăr se vede, nu trebuie demonstrat prea riguros, şi degradarea se accelerează în acelaşi ritm apocaliptic cu încălzirea globală. Mulţi probabil că ar contesta această premisă – nu mă număr printre ei totdeauna.

O accept (şi) când mă gândesc la faptul că ar trebui să ne recunoască lumea după iubirea frăţească, după slujirea reciprocă, aşa cum a spus Isus. Acestea ar trebui, în mod normal, să aibe efecte minunate asupra societăţii, ceva apropiat de Utopia, de diversele utopii care au eşuat rând pe rând. Totuşi, acest mesaj imbricat, poate auxiliar, pe care Steve nu îl consideră demn de titlul de MESAJUL, este unul foarte clar – nu văd cum ar fi putut fi răstălmăcit sau pierdut – şi mie îmi serveşte pentru fundamentarea premisei.

O accept (şi) când mă gândesc că de fapt pretenţia teologiei de a fiinţa este deşartă – poate că ar trebui să acceptăm că teologia este doar acea omiletică mai riguroasă, mai profundă, mai raţională, mai sistematică şi pluridisciplinară. Să vedem că omiletica inspirată, speculativă, înflăcărată, este inacceptabilă ca teologie dar uneori mult mai aproape de adevăr – dar ce este Adevărul? O persoană… Şi ce altceva ar trebui să-şi propună o teologie, decât să poată hrăni mulţimile, cu ajutorul predicatorilor? (mai mult…)

Read Full Post »

mesajul-pierdut2Titlu: Mesajul pierdut al lui Isus
Titlul original: The Lost Message of Jesus
Autori: Steve Chalke & Alan Mann
Traducător: neprecizat (?!)
Localitate: Oradea
Editura: Scriptum
Anul apariţiei: 2007
Nr. de pagini: 168
ISBN: 978-973-87770-8-8
Preț: 19 RON

Recenzie de Teofil Stanciu

Liberală, dar să ştim şi noi

Trebuie să spun din capul locului că un astfel de titlu îmi stârneşte tot atâta interes precum Evanghelia găsită a lui Iuda sau Perfecţionarea karmei – adică nul. Nici pentru mult mai celebra Codul spart al lui Da Vinci n-am reuşit să-mi activez curiozitatea. Nu cred că sunt cărţile de vină, nici autorii, nici editorii, ci cred că îmi lipsesc antenele pentru „mesaje pierdute”. Îmi zic chiar aşa: iar or mai fi găsit ăştia ceva?, nu se mai termină? şi apoi trec mai departe.
Când însă am auzit că tocmai această carte a fost acuzată de liberalism, am devenit foarte curios. Îi ştiu pe cei care conduc editura, ştiu cam ce cărţi au scos. Dar nu sesizasem pe nicăieri autori contestaţi. Dimpotrivă, au destui comuni cu orice altă editură evanghelică activă. În plus, nu ţi-e dat foarte des să citeşti teologie liberală mascată sub aparenţa dreptei credinţe. Voiam deci să-i văd păcatele, să-i disec măruntaiele.

În căutarea liberalismului pierdut

Din punct de vedere al culturii teologice, mă încadrez într-o medie cât de cât preocupată de astfel de subiecte. De aici şi prima mea grijă că nu voi putea sesiza liberalismul scrierii în cauză. Totuşi, ştiam că liberalii ăştia au început să se manifeste undeva prin secolul al XIX-lea, mai ales. Îmi venea în minte numele lui Schleiermacher, apoi, mai încoace, cele ale lui Harnack sau Bultmann. Căutând aşa la repezeală niscai bibliografie pe subiect, n-am descoperit mare lucru în limba română (am căutat în biblioteca personală şi pe internet). Totuşi mi-am amintit de metoda critică de interpretare a Scripturii şi de anumite consecinţe pe care le-a avut: contestarea minunilor, contestarea sensului literal şi a ineranţei Bibliei, mergând până la considerarea relatărilor din Vechiul şi Noul Testament drept mituri, în rând cu cele greceşti, asiro-babiloniene sau summeriene. Aceste atitudini negatoare includ şi contestarea Persoanei şi lucrării lui Christos. Înarmat cu aceste mici frânturi de amintire, însă preţioase sub aspect metodologic, am decis să deschid cartea.

Cele trei puncte

Nu prelungesc suspansul, ci voi spune că nu prea am găsit mult-căutatul liberalism. Cel puţin nu în forma la care mă aşteptam. Dar nu exclud posibilitatea ca eu să mă fi înşelat. Însă am găsit câteva puncte nevralgice care pot suscita discuţii. Mai precizez şi că nu m-am documentat deloc asupra disputei (despre care am auzit) dintre autor, Steve Chalke, şi John Piper (şi încă alţii), despre care vorbește Tibi Pop. Ca să nu fiu influenţat şi să pornesc cu preconcepţii.

Prima chestiune care atrage atenţia se referă la contestarea dogmei totalei depravări a omului. Nu intru în dezbateri care mă depăşesc, ci numai precizez faptul, îndeobşte cunoscut, că reformatorii (Luther şi Calvin) au insistat în mod deosebit asupra pierderii totale a chipului lui Dumnezeu din om. Autorul pune la îndoială această afirmaţie dogmatică: (mai mult…)

Read Full Post »