Feeds:
Articole
Comentarii

Teologie, dogmatică:

teologia_mistica_a_bisericii_de_rasarit

  1. Vladimir Lossky, Teologia mistică a Bisericii de Răsărit, trad. Vasile Răducă, București, Anastasia, 1990, reeditată la Ed. Bonifaciu, 1998 și Humanitas, 2010.
    introducere_in_teologia_ortodoxa
  2. Vladimir Lossky, Introducere în teologia ortodoxă, trad. Lidia și Remus Rus, București, Ed. Enciclopedică, 1993, reeditată la editura Sophia, 2006 (și digitalizată de Apologeticum).abecedar
  3. Christos Yannaras, Abecedar al credinţei, trad. Constantin Coman, Bucureşti, Editura Bizantină, 1996, reeditată în 2007.teologia bizantina
  4. John Meyendorff, Teologia bizantină. Tendinţe istorice şi teme doctrinare, trad. Alexandru I. Stan, Bucureşti, Ed. IBMBOR, 1996, reeditată la Nemira, 2011, 2013.istoria-bo
  5. Timothy Ware, Istoria Bisericii Ortodoxe, trad. Alexandra Petrea, Bucureşti, Aldo Press, 1997 – în ciuda titlului, cartea e mai degrabă o istorie dogmatică, nu efectiv o istorie a Bisericii Ortodoxe.Evdokimov - Ortodoxia
  6. Paul Evdokimov, Ortodoxia, trad. Ireneu Ioan Popa, București, Ed. IBMBOR, 1996. Probabil datorită poeziei din scriitura lui Evdokimov, dar această carte mi-a lăsat cea mai puternică impresie, deși îmi amintesc puține idei concrete.Cunoasterea lui Dumnezeu
  7. Paul Evdokimov, Cunoașterea lui Dumnezeu în tradiția răsăriteană, trad. Vasile Răducă, București, Humanitas, 2013.Dogmatica experientei eclesiale
  8. Karl Christian Felmy, Dogmatica experienței ecleziale, trad. Ioan Ică, Sibiu, Deisis, 1999. Carte e scrisă de un luteran care simpatiza cu Ortodoxia și care ulterior s-a și convertit.ortodoxia_fata
  9. Donald Fairbairn, Ortodoxia răsăriteană din perspectivă occidentală, trad. Sofia Gheorghe, Oradea, Făclia, 2013. O lăudată și utilă introducere critică, scrisă din perspectivă protestantă.andrew_louth_introducere_in_teologia_ortodoxa
  10. Andrew Louth, Introducere în teologia ortodoxă, trad. Dragoș Mîrșanu, Iași, Doxologia, 2014.

Abordări polemice:Orthodoxie vs ortodoxie

  1. Bădiliță, Orthodoxie versus ortodoxie, București, Curtea-Veche, 2009.nassif_bradley_horton_michael-ortodoxie_si_evanghelism_trei_perspective
  2. James I. Packer (ed.), Ortodoxie și evanghelism, trad. Ligia Mănăstireanu, Iași, Adoramus, 2009, ediție revizuită, Oradea, Casa Cărții, 2015.

Rituri, practici, cult și manifestare:arta icoanei

  1. Paul Evdokimov, Arta icoanei, trad. Grigore Moga și Petru Moga, București, Meridiane, 1992, reeditată la Sophia, 2014.euharistia
  2. Alexander Schmemann, Euharistia, trad. Boris Rădulescu, București, Anastasia, 1993, reeditată la Sophia, 2012.braniste_ene_pr_prof_dr-liturgica_generala_cu_notiuni_de_arta_bisericeasca_arhitectura_si_pictura_crestina
  3. Ene Braniște, Liturgica generală, Galați, Ed. Episcopiei Dunării de Jos, 2002.liturgica speciala
  4. Ene Braniște, Liturgica specială, București, Lumea Credinței, 2005.vintilescu-istoria-liturghiei

  5. Petre Vintilescu, Istoria liturghiei în primele trei veacuri, București, Nemira, 2001.pelerinul-rus
  6. Pelerinul rus – titlul este unul mai degrabă generic decât exact, cartea circulând în mai multe traduceri și cu mai multe titluri/subtitluri, publicată de diverse edituri: Povestirile unui pelerin in cautarea rugaciunii neincetate, trad. Ioan I. Ică jr, Sibiu, Deisis, 2012, Pelerinul rus, trad. Paulin Lecca, București, Sophia, 2002.

Istorie:istoria bo in imperiul bizantin

  1. Hans-Georg Beck, Istoria Bisericii Ortodoxe în Imperiul Bizantin, trad. Vasile Adrian Carabă, București, Nemira, 2012.teocratia bizantina
  2. Steven Runciman, Teocrația bizantină, trad. Vasile Adrian Carabă, București, Nemira, 2012.crestinismul bizantin
  3. Michelina Tenace, Creștinismul bizantin, trad. Al. Cistelecan, Chișinău, Cartier, 2005.istoria imperiului bizantin
  4. A. A. Vasiliev, Istoria Imperiului bizantin, trad. Ionuț-Alexandru Tudorie, Vasile-Adrian Caraba, Sebastian-Laurențiu Nazaru, Iași, Polirom, 2010.o istorie a bizantului
  5. Timothy E. Gregory, O istorie a Bizanțului, trad. Cornelia Dumitru, Iași, Polirom, 2013.istoria-bisericii-ortodoxe-romane - iii
  6. Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române (3 vol.), Iași, Doxologia, 2009.

Convertiri și convertiți:Jurnalul fericirii

  1. Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii, orice ediție, din 1990 încoace. cum_am_devenit_ortodox
  2. Peter E. Gillquist, Cum am devenit ortodox, trad. Ioan Tănase Chiș, Alba-Iulia, Reîntregirea, 2006.intoarcerea_acasa
  3. Peter E. Gillquist, Întoarcerea acasă. De ce se convertesc clericii protestanți la Ortodoxie, trad. Adina Moldovan, Sibiu, Ecclesiast, 2011.dans-de-unul-singur
  4. Frank Schaeffer, Dans de unul singur, trad. Marian Rădulescu, Alba-Iulia, Reîntregirea, 2006.cum n-oi mai fi pribeag
  5. Mihai Oară, Cum n-oi mai fi pribeag, Alba-Iulia, Reîntregirea, 2014.ortodoxie la oxford
  6. Mihai Copăceanu, Ortodoxie la Oxford, Sibiu, Deisis, 2010.ortodoxia-în-occident-10-convertiri
  7. Paul Siladi, Ortodoxia în Occident, Cluj-Napoca, Renașterea, 2014.calea-de-la-protestantism-la-ortodoxie
  8. Clarck Carlton, Calea de la Protestantism la Ortodoxie, trad. Marian Sorin Rădulescu, Sibiu, Ecclesiast, 2010.occidentali-convertiti-la-ortodoxie

  9. Răzvan Codrescu (ed.), Occidentali convertiți la Ortodoxie, București, Lumea Credinței, 2012.

*Notă: Lista poate suferi numeroase îmbunătățiri. Cu siguranță, nume precum Dumitru Stăniloae, Ioannis Zizioulas, Irenée Hausherr, Tomáš Špidlík, Olivier Clément, George Florovski, Ioan Damaschin (cu Dogmatica sa) ori Jaroslav Pelikan ar fi putut sau chiar ar fi trebuit să se regăsească aici. Dar lista e introductivă și subiectivă. Numele reținute însă, în special în partea de dogmatică și istorie, sunt de referință pentru Ortodoxie.

N-am inclus, dar e cu adevărat utilă lectura unui manual de teologie dogmatică pentru uzul seminariilor teologice. Eu l-am consultat cu folos pe cel a lui Ioan Zăgrean și Isodor Todoran.

PROGRAMUL de MASTER ÎN TEOLOGIE

Programul de Master în teologie este organizat de FACULTATEA DE TEOLOGIE BAPTISTĂ din UNIVERSITATEA BUCUREȘTI și durează doi ani de zile.

Înscrierea pentru concursul de admitere va avea loc în perioada 5-12 septembrie 2014 (între orele 9-14).

Numărul de locuri fără taxă: 20 locuri

Numărul de locuri cu taxă: 5 locuri

La concurs se poate înscrie orice absolvent de facultate acreditată sau atestată în România, indiferent de specializare.

Probele pentru admitere vor fi:

  1. Un eseu pe tema „Discutaţi relaţia dintre revelaţia generală şi Sfânta Scriptură”, de minim 2000 de cuvinte, care se depune la dosarul de înscriere.

Bibliografie: Millard Erickson, Teologie creștină, vol. 1.

  1. O probă orală, care va avea loc în data de 17 și 18 septembrie, 2014, ora 9:00.

Taxa de înscriere: 100 RON

Candidaţii se pot înscrie pentru concursul de admitere la Secretariatul Facultăţii de Teologie Baptistă, din str. Berzei, nr. 27-29.

Pentru informaţii suplimentare, vă rugăm să contactaţi secretariatul facultăţii:

Tel/Fax: +40 (21) 3181593

E-mail : teologiebaptista@yahoo.com

Acte necesare pentru înscriere, preluate de pe situl:  Continuă să citești »

The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2013 annual report for this blog.

Here’s an excerpt:

A New York City subway train holds 1,200 people. This blog was viewed about 6,600 times in 2013. If it were a NYC subway train, it would take about 6 trips to carry that many people.

Click here to see the complete report.

 Jean CalvinCalvin - Invatatura

1. Jean Calvin – Învățătura religiei creștine (traducere din engleză, opțiune explicată în introducerea semnată de dr. Iosif Țon), trad. Daniel Tomuleț și Elena Jorj, Oradea, Cartea Creștină, 2003.

Calvin - Ioan

2. Jean Calvin – Evanghelia după Ioan. Comentarii, trad. Ștefan Gugura, Cluj, Logos, 2011.

crestinism biblic

3. John (!?) Calvin – Creștinism biblic, trad. Dinu Moga, Oradea, Făclia, 1997. (Cartea reprezintă, potrivit site-ului editurii: O versiune abreviată şi rescrisă pentru cititorii de azi a lucrării calsice Instituţiile Religiei Creştine.)

 Martin Luther

Luther - Scrieri 1

1. Martin Luther – Scrieri, vol. 1 (conține: Cele 95 de teze, Despre libertatea creștinului, Despre robia babiloniană a bisericii, Către nobilimea germană), trad. Petru Forna, Cluj, Logos, 2003.

Luther - Scrieri 2

2. Martin Luther – Scrieri, vol. 2 (conține: O predică despre căsătorie, Patimile lui Hristos, Isus S-a născut evreu, Despre faptele bune, Scrisoare către trei călugărițe, Către domnii consilieri, Îndemn la pace și Împotriva hoardelor, Dacă și soldații pot fi mântuiți), trad. Petru Forna, Cluj, Logos, 2006.

Despre teologia reformatorilor

Teologia reformatorilor

1. Timothy George – Teologia reformatorilor, trad. Corneliu Simuț, Oradea, Editura Institutului Biblic Emanuel, 1998.

Pelikan - Traditia crestina 4

2. Jaroslav Pelikan – Tradiția creștină. O istorie a dezvoltării dogmei IV, Reformarea Bisericii și a dogmei (1300-1700), trad. Silvia Palade și Mihai-Silviu Chirilă, Iași, Polirom, 2006.

 Reeves - Flacara nestinsa

3. Michael Reeves – Flacăra nestinsă: Introducere în Reformă, trad. n/a, Oradea, Făclia, 2011.

Benga - Marii reformatori luterani

4. Daniel Benga – Marii reformatori luterani și Biserica Ortodoxă. Contribuții la tipologia relațiilor luterano-ortodoxe din secolul al XVI-lea, București, Sophia, 2003.

Mihai-Androne - Jean Calvin

5. Mihai Androne – Jean Calvin. Provindeța, predestinarea și estetica simbolului religios, Iași, Institutul European, 2011.

Referințe istorice

Renasterea si Reforma

1. Andrei Oțetea – Renașterea și Reforma, București, Ed. Științifică, 1968.

Luther si reforma in Germania

2. Keith Randell, Luther și Reforma în Germania, 1517-1555, trad. Raluca Mihail, București, All, 1998.

Jean Calvin si Reforma tarzie

3. Keith Randell, Jean Calvin și Reforma târzie, trad. Simona Ceaușu, București, All, 1998.

Randell-Reforma-catolica-si-contrareforma

4. Keith Randell, Reforma și contrareforma catolică, trad. Raluca Mihail, București, All, 2001.

Tanarul Luther

5. Lucien Febvre – Martin Luther. Un destin, trad. Maria Pavel, București, Corint, 2001.

Martin-Luther-Un destin

6. Erik H. Erikson – Psihanaliză și istorie. Tânărul Luther, trad. Dara Maria Străinu, București, Trei, 2001.

Impactul Reformei asupra romanilor

7. George Hancock-Ştefan – Impactul Reformei asupra românilor între 1517-1645, trad. Adrian Serecuţ, Oradea, Cartea Creştină, 2003.

Cetate tare

8. Jim Cromarty – Cetate tare este Dumnezeul nostru. Povestea vieţii lui Martin Luther, trad. Dorin Pantea, Oradea, Făclia, 2002.

Mullet - Luther

9. Michael Mullet – Luther, trad. Mirella Acsente, București, Artemis, 1994.

Mullet - Calvin

10. Michael Mullet – Calvin, trad. Laura Duță, București, Artemis, 2003.

Craciun Protestantism si Ortodoxie

11. Maria Silvia Crăciun, Protestantism și ortodoxie în Moldova secolului al XVI-lea, Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 1996.

Luther și Reforma protestantă (un articol din „Historia” ce compilează informații din mai multe surse).

Teme conexe

Etica protestanta

1. Max Weber – Etica protestantă și spiritul capitalismului, trad. Ihor Lemnij, București, Humanitas, 2008.

fromm-frica-de-libertate

2. Erich Fromm – Frica de libertate, trad. Magdalena Măringuţ, București, Universitas (imprint Teora), 1998. Consultați aici o recenzie a cărții.

Religie si putere

3. Ioan Petru Culianu – „Religia și creșterea puterii”, în Gianpaolo Romanato, Mario G. Lombardo, I.P. Culianu, Religie și putere, trad. Maria-Magdalena Anghelescu și Șerban Anghelescu, Iași, Polirom, 2005.

kornya

Titlu: Viața misionarului Mihály Kornya
Titlul original: Kornya Mihály baptista úttörő parasztapostol krónikája
Autor: Bertalan A. Kirner
Traducător: Péter Havas
Localitate: București
Editura Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România
Anul apariţiei: 2009
Nr. de pagini: 186
ISBN: 978-606-92273-2-9
Preț: 15 RON

Recenzie de Teofil Stanciu

Viața misionarului Mihaly Kornya este o adevărată hagiografie contemporană. Poate că sună ciudat, dacă ne gândim că e vorba despre un misionar baptist, însă scrierea are toate atributele unei hagiografii.

Nu încape vorbă că și personajul principal al cărții este unul absolut remarcabil. Mihaly Kornya (sau, pentru români, Mihai Kornya) a fost un pionier al baptismului din zona de vest a României și cea de est a Ungariei. Păcat că nu a fost inclusă în carte și o hartă a localităților pe unde a evanghelizat și botezat, dar e de ajuns să menționez câteva dintre reperele cele mai îndepărtate, pentru a contura un perimetru de acțiune: Cluj, Brașov, Hunedoara, Reșița, Timișoara, Arad, Curtici, Oradea, Nușfalău, Gyula, Berettyóújfalu, Debrecen.

A botezat în jur de 10.000 de oameni (dintre care vreo 5000 de români), a făcut zeci de mii de kilometri, mai ales pe jos și cu căruța, într-un interval de aproximativ 40 de ani. Era un om simplu, agricultor autodidact din Salonta, cu un har deosebit în cunoașterea și înțelegerea omului. La asta a adăugat și o temeinică aprofundare a Scripturii.

A avut de înfruntat nu numai toate intemperiile vremii și dificultățile pe care le presupuneau călătoriile de la cumpăna dintre secolele XIX și XX, ci și ostilitatea localnicilor, pedepsele oficialilor, adversitatea liderilor altor confesiuni.

Cu un profil de sfânt rătăcitor dârz, a câștigat simpatie chiar și printre adversari. De pildă, episcopul reformat de Debrecen îi dă mână liberă, iar preotul ortodox din Tulca Continuă să citești »

The Four Loves (Harcourt)

Continuare de aici.

Articol de Valentin Teodorescu

5) Charity (agape)

5.1 The insufficiency of the natural loves

As we saw until now, natural loves are not self-sufficient. Something else – which Lewis consider to be the whole Christian life in one particular relation – must „come to help of the mere feeling if the feeling is to be kept sweet”.

He considers that the natural loves are similar to a garden. A garden „will not fence and weed itself, nor prune its own trees, nor roll and cut its own lawns”. It will remain a garden, as distinct from a wilderness, only if someone does these things to it. When God planted the garden of our nature and caused the flowering, fruiting loves to grow there, He set our wills to „dress” them. Compared with the loves, our will is dry and cold. And until God’s grace comes down, like the rain and the sunshine, we shall use this tool (the will) to little purpose. But its laborious- and largely negative – services are indispensable.

Until now we saw that the loves prove that they are unworthy to take the place of God, by the fact that they cannot even remain themselves and do what they promise without God’s help: Affection can be distorted „when it becomes a need-love that demands affection in turn, as a right, and thus producing hatred”; Or when, in „living for others”, makes their lives unbearable. Friendship can be distorted when the shared interest is evil; or produces arrogance and isolation when the group becomes an „inner ring”. Eros is like Love Himself, in a reflected form; and therefore more liable than the other loves to corruption, to becoming a sort of religion; the god Eros dies or becomes a demon unless he obeys God.[1]

The conclusion is that, even for their own sake, the loves must submit to God if they are to remain the things they want to be: Affection needs a real disinterested charity for the other if it wants to avoid becoming obsessive. Friendship needs to have charity also as a guarantee that the shared interest will not become egoist and evil, and that it will not produce arrogance and isolation, hurting and neglecting the others. Eros needs charity if he wants to keep his promises, especially when the selfishness appear, or when one or both partners become, at least in some respects, unattractive or unworthy of love. Continuă să citești »

The Four Loves (Harcourt)

Titlul original: The Four Loves
Autor: C.S. Lewis
Localitate: New York
Editura: Houghton Mifflin Harcourt
Anul apariţiei: 1991
Nr. de pagini: 156
ISBN: 9780151329168

Articol de Valentin Teodorescu

Introduction

C.S.Lewis starts The Four Loves confessing that when he first tried to write this book, he had a wrong image (or rather a very simplistic image) of the subject.

It seems that the-view he had then is common among Christians; before I read his book I had the same image too: the idea that the only true love is the love that gives, because the love of God is a Giving love (a Gift-love by definition). For that reason – in that perspective – we really love just in so far as our love resembles that Love which is God. In that respect, when we tell to our beloved: „I need you, I cannot live without you”, we do not really love him (or her). The real love is that love which says: I do not need you, I can live without you; in fact, exactly because I can live without you, and I am a complete person, perfectly fulfilled in my relationship with God, I can enter in a love relations hip. The goal in that relationship will be not to find my fulfillment, not to receive something (I am already fulfilled by God), but to give, to make the other happy.

This image is not bad (in fact the final arguments of C.S.Lewis are very close to these ideas), but it is not perfectly good because it is not complete. The reality of love is more complex – says Lewis. It is difficult, in his opinion to affirm that the Need-Love is not a real love, firstly because our love for God is – more than everything – a Need-Love. We come to God utterly aware that our whole being is one vast need, crying out for Him when we need forgiveness or support in our tribulations, or many other things.[1]  On the other side, even in our daily situations, it is difficult, for example, to affirm that a child’s love for his mother, which is more than anything else a Need-love, is not a real love.

Thus, understanding the complexity of the situation, Lewis begins to analyze more deeply five kinds of loves: Loves for Sub-Human, Affection, Friendship, Eros and Charity (Agape). In this essay, my interest will be especially focused on the last two kinds of love, Eros and Charity. But I will present also shortly the first three kinds of love, in the measure in which to understand them is absolutely necessary for a better comprehension of the last two loves.

As we will see, Charity (Agape) still remains the most important love; but the other four loves will be also accepted as true loves. In that way God’s Creation (in the area of affections) will be honored and redeemed.

1) Loves for the Sub-Human Continuă să citești »

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 64 de alți urmăritori

%d blogeri au apreciat asta: