Titlu: Baraba
Titlul original: Barabbas
Autor: Pär Lagerkvist
Traducător: Liliana Donose Samuelsson
Localitate: București
Editura: Humanitas
Anul apariţiei: 2006 (ed. a III-a)
Nr. de pagini: 144
ISBN: 973-50-1227-7
Preț: 5 lei
Recenzie de Teofil Stanciu
Scriptura este destul de discretă în ce-l privește pe Baraba. Se știe că era un criminal, condamnat pentru un omor săvârșit în timpul unei răscoale. Nici măcar numele lui nu este cunoscut cu certitudine. Bar-aba se traduce, spun exegeții, fiul tatăului, dar există manuscrise mai vechi, zic ei, în care figurează ca Bar-raban – fiu de rabin. În acest vid de informații își croșetează Lagerkvist țesătura narativă a romanului care l-a făcut celebru.
Baraba este mai mult decât surprins de întorsătura pe care o ia viața lui. În loc să fie executat, se trezește eliberat, iar în locul său este răstignit un învățător: Isus. Toată creștinătatea recunoaște că Isus a murit pentru întreaga omenire, dar niciun om de pe pământ nu a trăit mai direct și mai explicit această experiență.
Atras în chip inexplicabil pe urmele condamnatului care-i luase locul, Baraba asistă la crucificarea lui, presimțind cumva că tot ce i se întâmpla aceluia era nedrept. După răstignire, începe să investigheze prin cetate, să afle cine fusese și ce făcuse acel răstignit. Aude tot felul de lucruri care-l intrigă: Mesia, profet, Fiul lui Dumnezeu, înviere…
Deși se duce în prima zi a săptămânii la mormânt (așa cum auzise), nu îi este dat să-l vadă pe Christos ridicându-se din morți. În zilele ce vin, nu are liniște, ci se apropie de cei care fuseseră în preajma lui Isus și încearcă să-i tragă de limbă. Este dornic să afle mai multe. Ajunge să stea de vorbă cu Lazăr din Betania, care atestă că a fost înviat. Dar din toată discuția, lui Baraba îi rămâne mai degrabă ideea morții decât cea a vieții.
Primirea pe care i-o fac cei din anturajul lui Isus și cei care începuseră să creadă în el este destul de ostilă, astfel că Baraba se îndepărtează de ei. De altfel, el a trăit mai tot timpul sub semnul însingurării. S-a născut din ură, mai degrabă decât dintr-o iubire oricât de întinată. Nu și-a cunoscut părinții, iar pe tatăl său a ajuns să-l ucidă într-o altercație – era tâlharul care-l ura cel mai mult din banda lui, dar fără să-și cunoască legăturile de sânge.
Când începe prigoana în Ierusalim, Baraba pleacă în pustie, unde își reia locul în fruntea unei bande de tâlhari. Însă începe să fie contestat, fiindcă nu mai pune suflet în ceea ce face. Misterios și însingurat, stă și se gândește nimeni nu știe la ce. Spre ușurarea tuturor, într-o dimineață nu-l mai găsiră la intrarea în peșteră.
Îl regăsim peste ani într-o mină de cupru, legat lângă Sahak, un armean care credea în Isus. Pentru acesta, întâlnirea cu Baraba este de-a dreptul providențială. Astfel că „slobozitul” se face purtător de mesaj al Fiului lui Dumnezeu, cu toate că nu crede în divinitatea lui. Însă ar vrea să creadă, luptă să creadă.
Când este însă pus să aleagă între viața sa și credința în Christos, Baraba recunoaște că el nu se închină la niciun zeu. Sahak, a cărui credință fusese consolidată prin tot ceea ce îi putea spune Baraba de Isus, este condamnat și răstignit pentru credința sa. Însă fostul criminal ajunge la Roma, cu stăpânul său.
Aici se consumă unul dintre episoadele simbolice ale cărții. Încercând din nou să ia urma creștinilor, Baraba află despre o întâlnire din catacombe. La ceasul anunțat, se înfățișează în viile unde se găseau gurile labirintului subteran. Intră și rătăcește multă vreme, având în câteva rânduri iluzia că a descoperit o lumină. Cu mare dificultate reușește să-și afle drumul către o ieșire. Însă este profund zdruncinat.
Confuz încă, ajunge în cetetea Romei tocmai la timp pentru incendiul pe care îl folosi Nero ca pretext pentru persecuția creștinilor. Zelos, crezând într-adevăr că urmașii „răstignitului” puneau foc lumii întregi, se repede să aprindă cât mai multe case. Este însă prins și închis laolaltă cu creștinii. Acolo află că, de fapt, fusese înșelat de un zvon, că făcuse mai degrabă un deserviciu credincioșilor.
În final, este răstignit, iar sfârșitul lui este consemnat astfel:
Când simți că i se apropie moartea, de care îi fusese întotdeauna atât de frică, rosti în bezna nopții, ca și cum ei i-ar fi vorbit:
– Ție îți încredințez sufletul. (pag. 139)
Un final deschis, așadar. Poate că totuși Baraba a ajuns să creadă, iar ultima suflare și-a încredințat-o răstignitului care l-a slobozit.
Indiscutabil, Baraba e un personaj modern. Angoasa, singurătatea, rătăcirea și neputința de a crede fac din el un eu problematic, un suflet nefericit al vremilor noastre. Cuvintele și faptele lui Isus nu se potrivesc în mintea lui. „Să vă iubiți unii pe alții” sau să vrei să mori de bunăvoie – lucrurile acestea nu capătă noimă.
Experiența lui de „avorton” al lumii îl face incapabil să recepționeze mesaje care ar fisura singurătatea ocrotitoare și ar submina autonomia eului. Se prea poate ca nordicii să fi simțit mai acut povara solitudinii, fiindcă îmi aduc aminte de Strindberg cu al lui Singur. Omul e singur în labirintul lumii, alergând după iluzorii lumini care i se arată pentru o clipită apoi se cufundă iar în beznă. Iar în jurul său sunt morți, mulți morți care au trăit probabil aceeași experiență.
În orice caz, frământarea lui Baraba (personajul apocrif al lui Lagerkvist) este posibil de înțeles mai ales după ce predestinarea a devenit angoasantă. Cu toate că autorul nu recurge niciodată la această explicație, în subtext se poate simți din când în când sugestia discretă a unei duble predestinări.
Cartea e scurtă, bine scrisă, inspirat tradusă. La numai un an după publicarea ei, autorul devine laureat al Premiului Nobel pentru literatură (1951).
Ma scuzati pentru deranj…
O intrebare: Stiti cumva unde as putea gasi si eu „Jocurile divinitatii” V. Nemoianu? Urmeaza la recenzie, daca ma puteti ajuta.
Va multumesc!
Cu respect,
😉
#un nou sens
Din păcate, nu știu nici eu. Poate că prin vreun anticariat dacă o găsiți. Stocul e de mult epuizat la editură. Eu am luat-o la 1€ în urmă cu vreo 4-5 ani.
Cam asta e cel mai ciudat… Cand mai gasesti pe internet si vezi ca era atat de ieftina, dar nu mai e…
Va multumesc! Imi cer scuze pentru deranj.
@un nou sens
Pentru mine nu e niciun deranj. M-aș fi bucurat să vă fi putut ajuta.
daca doresti sa facem link exchange cu siteul http://www.filmeonlinegratis.gougou.ro cu titlul „filme online gratis subtitrate” daca esti de acord astept mailul tau cu numele siteului si titlul cu care doresti sa te adaug
mersi
Salut, mi se pare foarte interesant blogul tau, inscrie-l pe http://www.enterclick.ro pentru a primi vizitatori unici si trafic, tot ce trebuie sa faci e sa accesezi de 2 ori pe zi toate site-urile din sistem si vei primi pentru fiecare vizita facuta celorlalti una de la ceilalti catre tine.
Acest comment e offtopic Rulez o campanie numita Cand o sa fiu mare o sa va arat cu degetu in urma unei conversatii purtate cu visurat am decis sa ajut toti blogeri mici cu un schimb de linkuri puteti citi articolu complet aici http://patratzel.com/neseriosu/schimb-de-link-uri/ sa vedeti despre ce e vorba, gasiti de asemenea si conversatia cu visurat care m-a determinat sa fac acest lucru ! Imi cer scuze pt accest comment nu e nevoie sa il aprobati, dar era cea mai rapida solutie de a anuta mai multi blogeri va multumesc !
http://www.gradinaeden.wordpress.com promoveaza o invatatura care arata drumul inapoi in binecuvantarea gradinii Eden, drum pe care Hristos prin jertfa Lui l-a facut posibil pentru noi, luand asupra Lui pacatul, boala si blestemul.
Daca doriti putem face schimb de linkuri pentru blogroll